adrianadicu

INTERVENŢIA PSIHOTERAPEUTICĂ ÎN ALCOOLISM, 2oo5

In Interventia Psychoterapeutica in Alcoolism, 2oo5 on desember 19, 2010 at 7:12 pm

Generalităţi

Toxicomania, ca problemă socială, a dobîndit o importanţă din ce în ce mai mare începînd cu a doua jumătate a sexolului al XX-lea.

Toxicomania, prin definiţie, este apetenţa anormală şi prelungită manifestată de o persoană faţă de anumite substanţe cu efect analgezic, euforic sau dinamizator, apetenţă care devine obişnuinţă şi care atrage aproape inevitabil creşterea progresivă a dozelor. Aceste substanţe sînt toxice fie pentru că au o nocivitate proprie (opiul are putere toxicogenă), fie pentru că sînt utilizate intensiv şi prelungit (alcoolul). Consumul acestor substanţe conduce la reacţii de adaptare din partea organismului (toleranţa paradoxală), dar şi la o stare de trebuinţă imperioasă a substanţei. De asemenea, întreruperea bruscă a consumului de substanţe poate provoca accidente mai mult sau mai puţin grave (sevraj). Decăderea intelectuală şi deyagregarea personalităţii sînt primele simptome ale toxicomanului. Violenţa şi halucinaţiile se coagulează în confuzie mentală şi psihoze paranoide. Toxicomanul va urma un traseu standard: angoasa, chemarea tiranică a drogului şi, în final, demenţa toxică.

Toxicomaniile, în funcţie de efectele fiziologice ale drogului utilizat, se clasifică în (Lewin):

·         Toxice sedative ale spiritului, euphorica: opiul, cocaina

·         Toxice îmbătătoare, inebriantia: alcool, eter

·         Toxice de iluzionare a simţurilor, phantastica: haşiş, mescalină

·         Toxice excitante, excitantia: cafeină, tutun

Alcoolomania

Toxicomania alcoolică este de departe cea mai răspîndită şi cea mai veche problemă socială. Alcoolismul are efecte foarte grave asupra persoanei care consumă alcoolul, dar şi asupra celor din jurul acesteia, efecte care se întind pe un spectru foarte larg de la economic la social, de la biologic la psihologic.

Elementele toxice ale băuturilor alcoolice sînt alcoolul etilic (numitor comun al tuturor băuturilor alcoolizate), esteri şi aldehide (substanţe de buchet specifice alcoolurilor superioare) sau anason şi absint (substanţe cu efecte specifice alcoolurilor tari). Vinul conţine în medie 10o de alcool pur, berea slabă are 2o, berea tare între 5o şi 9o (iar dacă este pentru export conţinutul de alcool creşte puţin), băuturile din mere, pere au între 2o şi 6o, dar pot atinge şi 10o dacă sînt ceva mai dulci, băuturile aperitive au un conţinut mare de alcool care variază între 27o şi 40o pentru bitter-ul şi băuturile amare, între 43o şi 45o pentru lichioruri şi whisky-uri şi între 35o şi 75o pentru băuturile spirtoase (rachiuri). Cocktail-urile, fiind amestecuri de băuturi de diferite grade, pot avea acţiuni deosebit de violente.

Alcoolismul poate fi :

  • Alcoolismul acut (beţia) care poate produce o afectare neuropsihică cu înlăturarea constrîngerilor şi inhibiţilor, crescînd probabilitatea unui comportament cu risc (agresiunea, delicvenţa, suicid, accidente de circulatie).
  • Alcoolismul cronic este o toxicomanie, o consecinţă a consumului excesiv şi sistematic.

 

         Cauzele şi efectele consumului de alcool

         Cauzele privind dependenţa de alcool sînt încă speculative, neputîndu-se spune care sînt factorii determinativi. Totuşi anumiţi factori sînt direct implicaţi, existînd mai degrabă o interacţiune complexă între fondul genetic, vulnerabilitate, familie, mediu şi cultură.

  • Anumite tipuri de personalitate (hiperemotivi, persoane cu complexe de inferioritate şi cu instabilitate psihică) alcoolul facilitează debarasarea de dificultăţi de ordin caracterial, redă încrederea şi permite afişarea unei false bunăstări; anumite tulburări de personalitate (borderline, antisocială) se asociază frecvent cu consumul excesiv de alcool
  • Se asociază cu tulburările psihosomatice şi cu cele de dispoziţie (anxietate şi depresie); două treimi din persoanele cu dependenţă de alcool au trăit un episod depresiv major
  • Terenul ereditar (transmiterea genetică a enzimei implicate în metabolismul alcoolului)
  • Tradiţii proalcoolice
  • Presiunea grupului
  • Dorinta de experimentare
  • Exemplul idolilor în cazul adolescenţilor
  • Conflicte cu părinţii
  • Mediul social
  • Teama de obligaţiile impuse de vârsta adultă (de exemplu, pierderea locului de muncă şi căutarea unei alte slujbe, responsabilităţile familiale).
  • răspunsuri încetinite faţă de mediul ambiant
  • scăderea coordonării
  • scăderea capacităţii de a gîndi limpede
  • alterarea memoriei
  • voma
  • tulburări de vedere
  • risc crescut de accidente
  • dificultatea de a merge sau a sta în picioare
  • pierderea cunoştinţei

Efectele consumului de alcool pot fi devastatoare deoarece alcoolul, spre deosebire de mîncare, nu este digerat în stomac. Cînd alcoolul ajunge în stomac, o parte din el trece în celulele stomacului şi apoi în circuitul sanguin. Restul trece în intestinul subţire şi apoi direct în sînge. Alcoolul poate afecta ţesuturile care protejeaza stomacul şi laringele. Chiar şi în cantităţi mici, alcoolul creşte secreţia sucurilor digestive din stomac şi creează o senzaţie de foame. Iritarea constantă a învelişului stomacului poate produce gastrita: inflamaţia cronică a mucoasei. Mîncarea poate încetini absorbţia alcoolului în sînge aproape cu 50% . Mîncărurile grase, alături de proteine, cum sînt laptele şi branza, îl pot proteja pe cel care bea de riscul intoxicaţiei rapide. Gradul de intoxicare este determinat de cantitatea de alcool consumată o singură dată precum şi de viteza de consumare. Consumul lent şi în doze mici permite ficatului să oxideze alcoolul mult mai eficient decît cînd este consumat dintr-o dată. Rezultatul va fi un grad mai mic de intoxicare. Alcoolul trebuie descompus de ficat în bioxid de carbon şi apă, înainte de a ieşi din organism. Ficatul nu poate descompune o dată decît cantităţi mici. Restul alcoolului circulă în sînge pînă ce ficatul va fi din nou capabil să-l descompună. Cînd ficatul devine foarte slăbit, apar simptome în tubul digestiv şi în sistemul circulator. Ciroza, boală cauzată de consumul excesiv de alcool, este o deteriorare a ficatului care distruge ţesuturile sănătoase şi lasă numai ţesuturi grase şi fibroase. Pe măsură ce alcoolul circulă prin sînge, el ajunge la toate părţile organismului. În cîteva minute el ajunge şi la creier. Alcoolul este sedativ şi depresiv, el încetineşte activitatea creierului, împiedicînd atît stocarea cît şi obţinerea informaţiei din memorie, putînd produce halucinaţii şi chiar apoplexie. De asemenea, alcoolul poate deteriora vederea, auzul, gustul, mirosul şi pipăitul. Întrucît toţi muşchii sînt sub controlul creierului, acest control este tulburat chiar şi de cantităţi mici de alcool. Această deteriorare poate duce în timp la pierderea coordonării şi a puterii de reacţie. Greutatea organismului reprezintă un factor determinant pentru efectul alcoolului asupra organismului. Ficatul oxideaza alcoolul, ceea ce înseamna ca îl descompune chimic. O persoană mai voluminoasă, cu greutate mai mare, va putea suporta mai uşor efectele alcoolului decît o persoană cu greutate mai mică. Efectul de intoxicare apare atunci cînd alcoolul ajunge la creier şi nu mai poate fi oxidat de ficat.

Efectele alcoolului asupra organismului sînt numeroase. Unele sînt efecte de scurtă durată, altele sînt de lungă durată. Ambele pot fi însă dezastruoase.

Efecte pe termen scurt sînt:

Efectele pe termen lung sînt:

  • alcoolismul
  • pierderea memoriei
  • deteriorarea creierului
  • boli de inimă
  • malnutriţia
  • scurtarea duratei de viaţă
  • moarte prin accidente (de maşină, vasculare, comă etc)
  • afectarea tubului digestiv: gastrită atrofică, duodenită, enterocolită, pancreatită cronică cu tulburări   secundare ale digestiei şi absorbţiei; steatoză hepatică, hepatită cronică, ciroză hepatică, cancer hepatic
  •  afectarea sistemului nervos central: tulburări de percepţie şi memorie, euforie, depresie afectivă, susceptibilitate exagerată, scăderea voinţei, pasivitate, egocentrism, demenţă în cazurile grave (acestea duc la afectarea mediului familial şi socio-profesional)
  • afectarea sistemului nervos periferic: manifestări polinevritice
  • afectarea aparatului cardio-vascular
  • scăderea duratei de viaţă
  • afectarea fătului în cazul mamelor alcoolice: deficienţe fizice (greutate mică la naştere, malformaţii), mortalitate infantilă, deficienţe psihice şi mai tîrziu în viaţă dezadaptare socială.

 

Prevenirea şi tratarea alcoolismului

Întrucît morbiditatea şi mortalitatea asociate alcoolismului sînt grave şi complexe este necesară o strategie preventivă la trei niveluri:

  • primară prin prevenirea contactului persoanelor vulnerabilecu alcoolul, prin informare şi prin controlul publicităţii pentru alcool
  • secundară prin prevenirea agravării situaţiei persoanei care a consumat alcool, prin depistarea precoce şi prin tratamentul prompt
  • terţiară prin reintegrarea bolnavului alcoolic în familie, profesie şi societate (prevenirea recurenţelor).

Pentru implementarea strategiilor de prevenţie se pot adopta două tipuri de măsuri:

  • Măsuri instructiv-educative (cea mai eficientă cale de modificare a deprinderii de a consuma abuziv băuturi alcoolice) prin:

– difuzarea în rîndul tinerilor a unor cunoştinţe temeinice asupra efectelor alcoolului, asupra sănătăţii, capacităţii de muncă, comportamentului social, implicaţiilor demografice şi economice cu ajutorul unor broşuri, pliante, panouri şi conferinţe pe aceste teme

– introducerea în programul didactic a unor prelegeri despre alcoolism şi efectele sale

  • Măsuri social-economice

– restrîngerea producţiei de băuturi alcoolice mai ales a celor concentrate

– limitarea producţiei ilicite,

– menţinerea unor preţuri ridicate

– realizarea unor cantităţi sporite şi variate de băuturi nealcoolice şi difuzarea largă a acestora

– interzicerea reclamei care se face la băuturile alcoolice prin mijloce mass-media sau prin etichete şi ambalaje atrăgătoare

– restrîngerea spaţiilor de expunere a băuturilor alcoolice

– interzicerea vînzării de băuturi alcoolice la copii şi adolescenţi,

– reducerea numărului de unităţi în care se consumă în exclusivitate băuturi alcoolice şi neautorizarea funcţionării acestora în vecinătatea şcolilor, căminelor, instituţiilor, intreprinderilor etc.

Tratamentul conduitelor alcoolice urmăreşte, în principal,  atingerea următoarelor obiective:

  • Prevenirea deteriorării personalităţii
  • Prevenirea accidentelor majore  ale sevrajului
  • Parcurgerea curei de dezintoxicare şi de corectare a dezechilibrelor metabolice
  • Profilaxia recăderilor prin factori terapeutici, biologici, psihologici şi sociali
  • Reinserţia socială

Înaite însă de începerea tratamentului între client şi terapeut trebuie să se stabilească o relaţie de

Încredere, în care ambele părţi să manifeste sinceritate şi deschidere. Astfel, clientul trebuie să îşi recunoască şi să îşi accepte condiţia de consumator de alcool în exces, iar terapeutul trebuie să adopte o atitudine afectivă, comprehensivă plină de căldură umană, de bunăvoinţă şi înţelegere (alcoolicul este o persoană care se consideră neînţeleasă, nevaloroasă, neputincioasă etc.), fără conduite punitive, moralizatoare şi comandative (de exemplu, nu este bine ce faci, ar trebui săţi fie ruşine, să încetezi consumul de alcool imdiat etc.)

            De aceea, terapeutul are nevoie de patru caracteristici esenţiale pentru a putea trata eficient o persoană alcoolică:

  • Flexibilitatea: unele persoane pot fi opoziţionişti, dezorganizaţi, inflexibili sau ambivalenţi şi participarea lor la sedinţele de consiliere introduce o notã care poate irita sau decepţiona terapeutul, caz în care, acesta din urmă are nevoie de flexibilitate, respectiv de capacitatea de a înţelege subiectul şi de a se adapta situaţiei întâlnirii cu el. La fel, terapeutul trebuie sã dea dovadã de flexibilitate şi atunci cînd stabileşte şedinţele ulterioare de intervenţie, ghidîndu-se mai mult după interesele şi uneori, de capriciile clientului. O datã stabilitã o relaţie terapeuticã cu un astfel de client „dificil“, terapeutul poate încerca treptat o structurã mai rigidã a sedinţelor.
  • Empatia: terapeutul trebuie sã manifeste empatie şi o bunã capacitate de a asculta, el trebuie sã dea dovadã de înţelegere a situaţiei subiectului, sã nu fie critic sau dezaprobator, sã evite sã facã judecãţi morale sau valorice şi, în schimb, sã evidenţieze o empatie genuinã şi consideraţie faţã de deciziile dificile şi schimbãrile comportamentale ale clientului.
  • Implicare activã: terapeutul trebuie sã manifeste o atitudine activã, de tipul hai sã facem, de rezolvare pozitivã a problemelor şi de promovare a schimbãrilor necesare în stilul de viaţã. Motto-ul sedinţelor de intervenţie trebuie sã fie: împreunã putem face sã se întâmple.
  • Colaborativ şi instructiv: terapeutul trebuie sã-şi asume atît rolul de profesor cît şi pe cel de antrenor, ajutînd subiectul sã dezvolte un nou model comportamental.

Terapia propriu-zisă se poate desfăşoară la nivel individual sau de grup. Terapia individuală presupune, în general, următoarea schemă:

  • Admiterea: Terapia începe imediat după ce subiectul a fost identificat printr-o aplicare a testului AUDIT. După ce i s-a arătat subiectului rezultatul la test, respectiv scorul şi semnificaţia lui, medicul încearcă în mod cît mai comprehensiv să prezinte conceptul de consum dăunător, care sînt daunele de pînă acum ale clientului, de a înfăţişa chiar prezentarea spontană la consultaţie ca o consecinţă a consumului de pînă atunci şi de a întări toate acestea prin compararea consumului subiectului cu un consum al unei persoane medii din spaţiul cultural dat. Se aşteaptă comentariile clientului, se încearcă învingerea defenselor de negare şi de minimalizare a consumului, a problemelor generate de el, iar în final terapeutul trebuie să-şi facă o opinie privind:
  • Şedinţa iniţială de consiliere: Scopul şedinţei iniţiale de consiliere este de a asigura pacientul că tratamentul deja a început şi că există speranţa de a se îmbunătăţi situaţia lui sau, în cazurile de rezistenţă la schimbare, să se ofere un minim de suport pentru o moderare a consumului. Se începe printr-o mai bună cunoaştere între terapeut şi client, dacă acesta vine pentru prima oară la o consultaţie medicală. În acest moment, terapeutul exprimă întreaga sa empatie şi sprijinul său pentru situaţia pacientului.
  • Şedinţele de mijloc urmăresc
    • Alcătuirea unei diagrame a cantităţii şi frecvenţei băutului: subiectul este rugat să descrie consumul de băuturi alcoolice cu o săptămînă în urmă, avînd în faţă un calendar, separat pentru fiecare zi a săptămînii, ce cantitate a băut, ce băutură, ora şi locul şi dacă a ajuns la starea de intoxicaţie acută (dacă s-a îmbătat sau nu). Terapeutul înregistrează pe un formular toate aceste date (anexa 1).
    • Provocarea, cu răbdare, a clientului astfel încît acesta să furnizeze o opinie sinceră şi determinarea clientului să-şi accepte plasarea lui în această categorie de risc.
    • Negocierea scopului intervenţiei pe baza apartenenţei subiectului la o grupă de risc dată de nivelul consumului de alcool şi de motivaţia persoanei de a trece într-o grupă de risc mai scăzut. Aceasta presupune negocierea cantităţii dezirabile de consum viitor, a timpului în care se va ajunge la acel prag şi a modului de monitorizare a consumului.
    • Se poate stabili dacã partenerul sau alt membru de familie (pãrinte, frate, etc) va putea fi martorul uneia sau mai multor şedinţe, care va putea fi rolul lui în desfãsurarea programului şi supravegherea lui.
    • Dacã pe parcursul şedinţelor consumul de alcool nu a scãzut cu nimic sau chiar a crescut
       se trec în revistã toate momentele care genereazã un consum de alcool (trigger al consumului), precum întîlnirea cu anumiţi prieteni, trecerea pe lîngã un anumit bar sau alt loc de consum, în timpul anumitor preocupãri sau anumitor situaţii recreaţionale (cînd joacã table, cãrţi, cînd vizioneazã evenimente sportive, etc.), situaţii de frustrare sau cînd are de rezolvat o problemã.
      Atunci cînd se conduce aceastã discuţie, se are în vedere schema evaluãrii nevoilor subiectului. Se poate discuta despre stilul pacientului de rezolvare a problemelor dacã acesta genereazã consum de alcool sau deschide scheme cognitive care duc la consum.
    • Se exersează tehnicile comportamentale de combatere a poftei de a bea („craving“). Metodele ce  pot fi utilizate sînt:
      • Purtarea de bomboane sau alte dulciuri şi folosirea lor atunci cînd pofta începe sã aparã
      • Consumarea de lichide dulci, dintre cele care îi plac subiectului (Coca-Cola, limonade, sucuri, etc.) în aceeasi situatie; se poate folosi şi apã mineralã sau sifon. Este bine ca subiectul sã bea în aceasta perioadã mai multe lichide ca de obicei, ca sã evite senzaţia spontanã de sete
      • Iniţierea unei discuţii cu un individ care nu are obiceiul sã consume bãuturi alcoolice, tot în faza de creştere a „craving-ului“ pentru a abate atenţia de la aceasta
      • Practicarea unei activitãţi fizice (sport, activitate plãcutã acasã precum grãdinãrit, întreţinerea casei, curãţenie, etc.)
      • La toate aceste metode se adaugã o discuţie privind evitarea momentelor ce generează consumul de alcool, respectiv „prietenii de pahar“, anumite locuri de consum, anumite traiecte din localitate, purtarea numai a unei mici sume de bani care sã nu favorizeze consumul de alcool, etc.
    • Şedinţele finale. Deznodãmîntul pozitiv pe termen scurt al programului de intervenţie este dat de reducerea semnificativã a consumului, la cantitãţile şi frecvenţa stabilitã prin program, sau prin obţinerea abstinenţei, pentru o perioada de cel puţin 3 luni de la ultima şedinţã de consiliere. Recãderea la vechiul model de consum sau la creşterea lui poate impune revenirea la un nou program de intervenţie (eventual de alt tip) sau la îndrumarea pentru un tratament de specialitate. În cazul în care se refuzã varianta abstinenţei, se stabileşte de comun acord un palier al cantitãţii de alcool acceptate de a fi consumate pentru sãptãmâna care urmeazã pînã la viitoarea şedinţã de consiliere.
  • oportunitatea iniţierii imediate a intervenţiei de consiliere
  • amînarea acesteia şi stabilirea unei noi întîlniri la scurt timp sau după o discuţie cu membrii semnificativi ai familiei
  • capacitatea clientului de a-şi recunoaşte handicapul, respectiv incapacitatea, refuzul
  • dacă este nevoie de o evaluare diagnostică mai nuanţată şi un tratament specializat
  • posibilitatea de a intra în unele programe comunitare de combatere a consumului de alcool (de ex. grupuri AA, etc).

Abordarea cognitiv – comportamentală porneşte de la premisa că adesea oamenii apelează la consumul de alcool pentru a schimba starea de spirit curentă. De aceea schimbarea comportamentului unui consumator de alcool constă în descoperirea alternativelor cognitive sau comportamentale care să ducă la modificarea stării de spirit care pînă atunci era înlocuită cu ajutorul alcoolului. Terapia cognitiv – comportamentală include:

  • Analiza pattern-urilor evenimentelor, gîndurilor şi sentimentelor asociate cu consumul de alcool
  • Identificarea posibilităţilor de schimbare a acestora
  • Explorarea opţiunilor împreună cu clientul
  • Exersarea împreună cu clientul a unor tehnici de modificare credinţelor sau a gîndurilor iraţionale cu scopul modificării sentimentelor
  • Dezvoltatea tehnicilor comportamentale şi abilităţilor de schimbare a sentimentelor.

Procesul de schimbare a comportamentului unui consumator de alcool trece prin 5 (cinci) etape

distincte:

  1. stadiul conştientizării motivelor pentru care consumatorul de alcool ar trebui să îşi modifice comportamentul
  2. stadiul conştientizării beneficiilor ce decurg din modificarea comportamentului
  3. stadiul pregătirii pentru schimbarea comportamentului şi acceptarea sugestiilor pentru planul de schimbare
  4. stadiul de întărire a comportamentului non-alcoolic; este cunoscută teoria conform căreia e foarte uşor să te laşi de băut, este foarte greu să te menţii în această poziţie
  5. stadiul prevenirii recurenţelor; studiile au arătat că recurenţele sunt frecvente printe cei mai mulţi (foşti) consumatori de alcool. (*** Counselling in primary Health Care. Oxford General practice. Series 30, Ed. Oxford University Press, London, 1995, pg 167-172)

Terapia de grup este foarte bine cunoscută (cel puţin în străinătate) sub numele de Alcoolici Anonimi şi se desfăşoară, de regulă, sub forma unui grup de suport în care membrii îşi oferă sprijin psihologic reciproc.

     Există 12 paşi specifici terapiei de grup AA:

  1. 1.      Admiţi că eşti lipsit de putere în faţa alcoolului şi că propriaţi viaţă îţi scapă de sub control atunci cînd eşti dependent de alcool
  2. 2.      Admiţi că recăpătarea sănătăţii depinde de o Putere mai mare decît tine
  3. 3.      Decizi săţi încredinţezi voinţa şi viaţă lui Dumnezeu
  4. 4.      Faci o observaţie sinceră a propriei personalităţi
  5. 5.      Admiţi în faţa lui Dumnezeu, în faţa ta şi în faţa altor persoane natura defectelor tale
  6. 6.      Eşti gata să te desparţi de defectele tale
  7. 7.      Te rogi şăţi ia Dumnezeu defectele
  8. 8.      Faci o listă cu toate persoanele cărora le-ai făcut rău şi admiţi că trebuie să întdrepţi răul făcut
  9. 9.      Faci tot posibilul să îndrepţi răul cît mai direct, dar ai grijă să nu răneşti din nou persoana sau persoanele din jurul ei

10.  Continui să faci un inventar sincer al personalităţii şi atunci cînd sesizezi o atitudine greşită în comportamentul  tău o recunoşti

11.  Urmezi un program de rugăciuni şi anumite tehnici de relaxare

12.  Continui programul de îmbogăţire spirituală şiîl extinzi în toate celelate aspecte ale vieţii tale. (Ray O., Ksir ., Drugs, Society and Human Behavior, Ed. Mosby – Year Book Inc., USA, 1996, pg. 254)

Psihoterapia în cazul alcoolicilor, indiferent de orientarea teoretică careia i se subordonează, îşi propune iniţierea unui comportament direcţionat spre eliminarea sau cel puţin diminuarea consumului de alcool şi se poate realiza prin diferite tehnici dintre care enumerăm:

  • Una din tehnici presupune a ţine un jurnal sãptãmînal al consumului de alcool: orar, tip de bãuturã consumatã, cantitãţi, modul de iniţiere a consumului, respectiv a dorit singur sau sub influenţa altuia/altora, etc. În felul acesta subiectul conştientizeazã exact cantitãţile, frecvenţa, cauzele, circumstantele consumului, îsi demonstreazã defensa de negare şi se monitorizeazã singur;
  • Altã tehnicã este aceea de a stabili un nou program recreaţional prosocial, schimbînd partenerii şi locurile de petrecere a timpului liber dacã cele vechi erau legate de consumul de alcool. Înainte de a iniţia aceastã tehnicã clientul va face o listã a activitãţilor recreaţionale vechi şi a persoanelor implicate, listã care se alcãtuieşte ca o lecţie pentru acasã şi cu care clientul vine la urmãtoarea sedinţã de terapie
  • Graficul progresului este o altã metodã care constã în a  ţine un grafic zilnic şi urmãrirea scăderii consumului de alcool; subiectul va avea un feed-back clar asupra progreselor fãcute şi se presupune cã îşi va direcţiona comportamentul în acest sens. Acest grafic se ţine de cãtre client, ca o temã pentru acasã, şi se prezintã periodic terapeutului
  • Stabilirea unui scop efectiv este o tehnicã prin care clientul este conştient de efectele ce trebuiesc atinse pe parcursul curei (de exemplu, reducerea nivelului băuturi alcoolice consumate, îmbunãtãţirea relaţiilor la serviciu sau în familie, îmbunãtãţirea performanţelor sexuale, etc.) şi se va urmări realizarea acestui scop pe o perioadã determinatã, împreunã cu terapeutul sau subiectul singur
  • o alimentaţie sănătoasă în timpul dependenţei active de alcool: pentru a întări sistemul imunitar al organismului şi a reduce şocul în momentul începerii tratamentului de dezintoxicare
  • o atenţie permanentă asupra alimentaţiei în timpul tratamentului de dezintoxicare: este important să ajutăm organismul să elimine toxinele şi să-l reglăm către o funcţionare normală
  • o nutriţie adecvată pentru a îndeparta starea de dependenţă: alimentaţia sănătoasă va reduce dorinţa pentru substanţele dependente
  • exerciţii fizice pentru a îmbunătăţi metabolismul organismului, pentru a intensifica sistemul circulator, a imbunatăţi tesutul muscular, a mări producţia de endorfine a creierului şi astfel pentru a oferi o mai bună încredere în sine
  • consiliere sau psihoterapie pentru a ne confrunta cu problemele emoţionale care au condus la instalarea dependenţei; construirea încrederii în propriile puteri şi a unei foarte bune păreri despre sine
  • folosirea unor terapii alternative pentru a încuraja sistemele curative naturale ale organismului şi pentru a reduce tensiunea şi stresul acumulate

 

Profilaxia recăderilor. Conduitele alcoolice (abuzul şi dependenţa) deoarece sunt determinate de factori multipli nu pot fi prevenite decît prin strategii multifuncţionale sau strategii pe multiple planuri:

  • tratamentul de întreţinere cu disulfiram (cura de dezgust) începută în spital va fi continuată în ambulatoriu
  • tratamentul de întreţinere cu tranchilizante (în alcoolismul secundar nevrotic)
  • tratamentul de întreţinere cu neuroleptice standard
  • tratamentul de întreţinere cu antidepresive şi cu săruri de litiu
  • reinserţia socială şi profesională

 

Bibliografie         

*** Counselling in primary Health Care. Oxford General practice. Series 30, Ed. Oxford University Press, London, 1995

*** The Maudsley Handbook of Practical Psychiatry, Ed. Oxford University Press, London, 1997

Angheluţă V., Nica-Udangiu Şt., Nica-Udangiu L., Psihiatrie Preventivă, Ed. Medicală, Bucureşti, 1986

Ferreol G., Adolescenţa şi toxicomania, Ed. Polirom, Iaşi, 2000

Lupu I., Zanc I., Sociologie Medicală, Ed. Polirom, Iaşi, 1999

Mayou R., Concise Oxford. Textbook of Psychiatry, Ed. Oxford University Press, London, 1995

McGovern M., Whitcher S., Altschul’s Psychiatric and Mental Health Nursing

Ray O., Ksir ., Drugs, Society and Human Behavior, Ed. Mosby – Year Book Inc., USA, 1996

Sim M., Donnelly J., Guide to Psychiatry, Ed. E. & S. Livingstone LTD, London, 1969

Tudose F., Tudose C., Dobranici L., Psihopatologie şi Psihiatrie pentru Psihologi, Ed. Infomedica, Bucureşti, 2002

Legg igjen en kommentar

Fyll inn i feltene under, eller klikk på et ikon for å logge inn:

WordPress.com-logo

Du kommenterer med bruk av din WordPress.com konto. Logg ut /  Endre )

Twitter-bilde

Du kommenterer med bruk av din Twitter konto. Logg ut /  Endre )

Facebookbilde

Du kommenterer med bruk av din Facebook konto. Logg ut /  Endre )

Kobler til %s

%d bloggere liker dette: