adrianadicu

Micul Print. Analiza psihologica a povestii

In Uncategorized on april 15, 2014 at 11:21 pm

Micul print de Antoine de Saint Exupery

Analiza psihologica a povestii de Adriana Dicu

 

Citeste cartea aici

http://ebookbrowsee.net/antoine-de-saint-exupery-micul-print-pdf-d182581558

 

 

In intregul ei povestea prezinta un sir de evenimente care trezesc adeseori un zimbet pe fata cititorului. Dar dincolo de suprafata se gaseste o mare tristete. Povestea nu este o drama de zile mari. E o poveste simpla, a unui om simplu, o viata traita cum s.a putut mai bine, o viata considerata de cei mai multi una de succes… si totusi ceva lipeste. Stilul simplist al naratiunii face ca tristetea eroului sa fie resimtita aproape banal; o viata aproape banala, o istorie simpla ce ascunde un mesaj profund. Si doar cei care privesc cu inima vor citi cu adevarat povestea… caci ochii nu pot patrunde in miezul lucrurilor.

  1. Povestea incepe simplu cu un sarpele care inghite o fiara si un copil care ramine perplex in fata acestei imagini, care ii va schimba viata radical.

Ce poate activa aceasta imagine arhetipala?

Tema Uroboros.ului – nevoia de cunoastere indreptata spre propria persoana

sau

Teama de a fi acaparat, asimilat. Tipic in acest caz ar fi teama copilului de a fi asimilat, inghitit, devorat de o fiinta apropiata, care poate fi foarte iubitoare, insa impiedica dezvoltarea naturala a copilului prin preluarea puterii copilului. In ciuda faptului ca copilul se zbate din toate puterile, se zbate ca o fiara, cu puteri aproape neomenesti, supranaturale, el/a simte ca pierde lupta si ca este inghitit de cel sau cea care acapareaza puterea copilului.

Exemplul clasic: mama supraprotectiva, care cocoloseste copilul, care face totul pentru a ajuta copilul pina cind ajutorul se transforma in control si din control in trauma, impiedicindul in acest fel sa se “zbata ca o fiara” pentru a gasi propriile solutii la problemele pe care le intimpina; in felul acesta copilul simte ca nu isi poate pune potentialul in valoare, se simte ingradit si de aceea frustrat; mama pe partea ei nu poate renunta la complexul de supraom activat cel mai probabil in sarcina si in intarit in primul an de viata al copilului prin totala dependenta a copilului fata de mama.

Unul din aceste doua motive (sau poate amindoua) a fost activat in contact cu desenul ce insotea povestile despre „padurile virgine”. Idea de teritoriu virgin, neexplorat se potriveste in ambele ipoteze prezentate mai sus. Doar ca in cazul uroborosului tarimul ce urmeaza a fi explorat este propriul corp, propria constiinta de sine, relatia dintre EU si SINE; iar in cazul „inchisorii” create de persoana supraprotectiva, tarimul ce se doreste explorat este lumea exterioara si relatia dintre EU si LUME.

Care tema e mai probabila?

Cea de.a doua tema e foarte comuna, iar virsta (6 ani) este absolut un prag in fata caruia copilul supraocrotit va vrea sa se elibereze din lanturile protectiei.

Pe de alta parte virsta de 6 ani este un prag in sine, si ca orice alt prag poate trezi in fiinta umana curiozitatea cunoasterii la un nivel mai inalt, si paradoxal mai adinc; adica o tendinta puternica spre introspectie; eventual profunda introversie. Cei drept aceasta tendinta e mai rar intilnita la aceast prag virsta, fiind de aceea considerata exceptionala, si chiar periculoasa gindindu.ne ca copilul de 6 ani nu are mecanismele necesare sa inteleaga, sa aprofundeze si sa asimileze arhetipurile SINELUI.

De ce insist totusi ca ar putea fi tema „micului print”? Imaginatia acestui copilul de 6 ani se indeparteaza de imaginea anexata povestii originale despre padurile virgine citita de copil. In imaginea originala sarpele inghite o fiara. In imaginatia copilului, sarpele inghite un elefant. Elefantul fiind celebru pentru memoria sa si pentru eleganta cu care se misca in ciuda masivitatii corpului, ceea ce accentueaza calitatile intelectuale punindu.le in lumina intelepciunii mitologice si a protectiei divine.

 

  1. Copilul isi ascunde curiozitatea fireasca fata de elefantul inghitit de sarpe, dar nu se resemneaza; poarta productul imaginatiei sale cu el in lume si foloseste acest product pentru a testa si autotesta; testeaza imaginatia oamenilor cu care intra in contact, un fel de cartografie aleatorie a speciei umane; testeaza unicitatea, dar si autenticitatea, valoarea intrinseca a productului imagienatie sale, un fel de cartografie a Eului. Si chiar isi alege o meserie care il ajuta sa calatoreasca in lumea intreaga. Punctul lui forte ca aviator este geografia si capacitatea de a identifica, recunoaste si sistematiza coordonatele traseului, adica cartografia lumii.

Cum se cupleaza ipotezele definite la punctul 1 cu aceste noi detalii?

Tema uroborosului e sustinuta in continuare de complexitatea psihologica a eroului si de faptul ca eroul nu se resemneaza, nu abandoneaza curiozitatea copilului de la 6 ani. Eroul are mereu cu sine istoria padurii virgine si productele imaginitiei sale inspirate de aceasta padure, ceea ce ne spune ca tema a activat o coordonata importanta pentru erou si intre aceasta coordonata si tema s.a stabilit o conexiune puternica si profunda.

Pe de alta parte, meseria de aviator poate fi vazuta ca o eliberare de conditia impusa de parintele sau familia supraprotectiva.

 

  1. Pustietatea, izolarea fizica si psyhica, frustrarea nevoilor si dorintelor trupesti, separarea de nevoia se socializare specifica speciei umane, de conditia umana in general  (voluntara sau involuntara) este tipica procesului de individuare indiferent de grupul etnic, societate sau cultura de apartenenta eroului. In acest proces de individuare orice erou are nevoie de ajutor; in pustietate e greu sa pentru om sa se orienteze, indiferent cit de eroic e si cit de bine stie geografie.
  2.  Primul ajutor vine de la umbra (arhetipul care poarta in sine cele mai nastrusnice idei ale omului, idei care insa nu au fost acceptate de intelect)… un micut print… care vine cu o idee si mai nastrusnica decit toate celelate de pina atunci.
  3.  Apoi apare binenteles arhetipul marelui intelept (spun binenteles pentru ca acest intelept este nelipsit din poveestile referitoare la individuare) care nu trebuie neaparat sa fie mare sau celebru sau usor de acceptat… iar in aceasta poveste e un savant turc cu haine ciudate. Marele intelept (arhetip intruchipat de savant in aceasta poveste) trezeste la viata ceea ce sta ca potential (fiara) incatusat in pinzele tesute migalos si meticulos de intelect (a nu se confunda cu intelept). Acest arhetip conecteaza persoana (aviator) comandata si controlata inca de tiranul intelect la umbra (micul print) inca nastrusnica… amindoua si persona (atentie nu persoana) si umbra au cazut din cer. Umbra (intotdeauna) accepta mai usor conexiunea cu persona. Persona se crede independenta… e inflationata.
  4. Uimitor de subtil si de tirziu apare arhetipul marii mame (vulpea), care nu se remarca prin infatisarea impunatoare sau prin forta argumentelor, ci prin umilinta fata de conditia eroului splitat intre umbra si persona.
  5. Pericolele sint de obicei multe si serioase si deghizate in minunatii… iar bucuriile sint mici si modeste si neatragatoare la prima vedere, sau chiar nevazute. Pericolele si bucuriile de cele mai multe ori convietuiesc in armonie impreuna unele cu celelalte, chiar in aceeasi formå sau obiect sau fiinta… precum floare magnifica de pe planeta printului. Prin frumusetea ei neasemuita si prin mirosul ei imbietor floare este magnifica, dar enervanta prin vanitatea ei mai mult decit exagerata si prin egoismul ei dus la extrem. Iubirea nesprijinita pe o structura armonioasa intre EU-UMBRA-SINE poate fi in egala masura o sursa de inspiratie si placere, precum si o capcana periculoasa ce frustreaza prin nerealizare. Anima activata de floarea magnifica nu are pirghiile necesare, nu cunoaste ritualurile prin care poate „imblinzii” iubirea; adica nu poate transforma o experienta obisnuita intr.una unica. Floarea in sine indiferent cit de frumoasa si magnifica, nu este unica privita cu ochii mintii; ea devine unica privita cu ochii inimii. Dar ochii inimii nu se deschid decit daca eroul este in armonie cu el insusi; inima se deschide daca axa EU-SINE este mediata de nastrusnica umbra.
  6. Pericolul cel mai mare si mai serios vine de la sarpe, care la inceputul povestii inghite si mistuieste elefantul (intelepciunea) pentru ca mai apoi la sfirsitul povestii sa inghita micul print (umbra). Trickserul (sarpele) a pacalit intelepciunea (elefantul) si l.a inchis in mrejele intelectului (geograful). Din aceasta splitare s.a nascut parazitar umbra (micul print) care a preluat toate visele s le.a dus departe in spatiu. Degeaba umblå persona (aviatorul) in lung si in lat in spatiu, nu reuseste sa localizeze pozitia umbrei (micul print). Abia cind cade din cer, se intilneste persona cu propria umbra, care plecase deja cu un an de zile in urma in cautarea personei.
  7. In procesul de individuare eroul parcurge un drum plin de peripetii. Ceea ce este special in drumul eroului nostru, e ca peripetiile nu au legatura una cu alta; nu conlucreaza pentru a construi personalitatea eroului; seamana mai mult cu un jurnal de memorii scrise postmortum. Singura vulpea (marea mama) ce reuseste o conexiune intre ea insasi si umbra (micul print) si „post factum” intre umbra (micul print) si anima (floarea magnifica). Ea, vulpea trezeste la viata ochii inimii ai eroului. Splitarea provocata de sarpe la frageda virsta de 6 ani face insa ca atit persona cit si umbra sa ajunga tirziu la procesul de individualizare. Umbra (micul print) e capabila sa vada unicitatea relatiei cu anima (floarea magnifica), dar e prea tirziu caci floarea a ramas singura si neprotejata in fata pericolelor acolo sus in cer, pe asteroidul B612. Umbra trimite mai departe cunstintele asimilate in calatoria sa personei, iar persona, in pragul mortii umbrei (micul print), vede unicitatea relatiei cu propria umbra. Dar e prea tirziu nu.i asa caci sarpele isi reclama dreptul de a ucide umbra in numele regelui lampagiu businessmann geograf vanitos si betiv!
  8. Intoarcerea la civilizatie desi fizic posibila, nu are sens in pierderea umbrei. Chiar si departe in spatiu, umbra tinea vie speranta transformarii potentialului in realitate. Trickserul (sarpele) isi duce la indeplinire planul si spliteaza personalitatea eroului iremediabil si irevocabil, mistuind visele si sperantele pastrate cu sfintenie de nastrusnica umbra. Primim un indiciu important despre starea psihologica a personajului de la instinctele sale: oaia si baubabii si trandafirul. Micul print ii cere aviatorului o oaie; oaia are nevoie de cutie si botnita si lesa si tarus de priponit pentru ca nu are constiinta de sine, nu stie unde se aflå si unde trebuie sa mearga si maninca tot ce ii iese in cale si baubabi nesuferiti care gauresc mica planeta printului cu radacinile lor imense si trandafirul fragil ce trebuie protejati cu paravan si clopot de sticla. Instinctele nu sint adecvate la conditiile „atmosferice” si la dimensiunile „geografice” ale individului; sint ori prea mari si distrug individul, ori prea firave si consuma multa energie pentru a fi protejate, ori prea primare devorind fara selectie calitatile individului. Oaia, intruchiparea complexa a instinctelor si a viselor incatusate si infometate, arata cel mai bine neadecvarea individului; ea devoreaza atitia baubabi citi ar fi necesari sa hraneasca o turma intreaga de elefanti; totusi trebuie pazita si priponita ca sa nu fuga; si imbotnitata ca sa nu distruga fericirea individului.

 

Concluzia mea este ca ambele teme sint actuale pentru aceasta poveste; o tema a nascut-o pe cealalta; si cealalta a ajutat la desavirsirea primeia. Nu se stie care e prima si care e urmatoarea, si nici nu conteaza prea tare daca e vorba de un copil cocolosit care s.a razvratit prin incercarea anacronica de a.si cunoaste sufletului sau despre un copil care isi incepuse precoce calatoria sufletului si a sfirsit prin a fi cocolosit. Nu asta e important, important este procesul declansat din aceasta criza. Orice criza are potential creator si destructiv in egala masura. Si mai are ceva, are energie sa se duca la indeplinire; se numeste compulsia stimulului de a se autosatisface. Poti stagna progresul, poti amina sau accelera efectul, dar nu poti opri procesul; stimulul va impune mai devreme sau mai tirziu realizarea lui. Iar orice incercare de aminare sau de accelerare va avea ca rezultat perturbarea cursului natural al procesului si prin aceasta fragmentarea si chiar distrugerea potentialului.

Procesul declansat din aceasta criza este o dezvoltare ce impleteste nevoia de cunoastere interioara cu cea exterioara; din pacate este o evolutie paralela  a relatiei EU-SINE pe de o parte si cea a relatiei EU-LUME pe de alta parte si nu un continuum. Splitarea initiata de sarpe la virsta de 6 ani a separat periculos de mult inima de intelect si visele de planuri, sperantele de masuratori, spiritualul de material.

Intreg procesul incepe de.a.ndoaselea, si anume cu umbra care isi cauta persona; umbra e cea care incepe procesul de individuare si e cea care urmeaza sfatul vulpei si cauta sensul vietii cu inima, nu cu mintea. In aceasta lupta a cunoasterii umbra se consuma pe ea insasi si cade prada tricksterului (sarpele). Murind, umbra elimina orice posibilitate ca eroul sa se realizeze mental si spiritual. Relatia EU-SINE nu are punte de legatura.  EUL nu poate cunoaste SINELE a priori, nemijlocit de UMBRA.

Niciodata in viata lui, printul (umbra) nu renuntase la vreo intrebare; el insusi nu raspunde niciodata la intrebari – aceasta afirmatie repetata de multe ori in poveste indica natura provocatoare a umbrei; umbra nu vine cu raspunsuri; nu rezolva nici o situatie, ci mai degraba o incurca;umbra ne stinjeneste cu intrebari provocatoare, incitante, indraznete si chiar deocheate. Asta ne supara uneori, ne pune i pozitii jenante, ne da dureri de cap; uneori oamenii isi neaga umbra, o exclud total din viata lor; alteori oamenii (in special terapeutii) au tendinta sa integreze umbra in personalitatea individului pe acelasi nivel ca si persona. Exista un motiv pentru care umbra e umbra. Chiar si numele spune clar ca exista o anumita distanta intre persona si umbra; continutul umbrei e format din ginduri care ne jeneaza, emotii care ne perturba activitatea, vise pentru care nu avem timp, sperante pentru care nu avem energie. Nu este necesar si nici indicat sa ne confruntam in fiecare zi, la fiecare pas cu ele. Dar lipsa totala, uciderea acestor ginduri, emotii, vise, sperante este la fel de periculoasa ca si exacerbarea lor. Umbra incita, suscita si provoaca. Cind mergi prin noapte, razele lunii iti arata o alta fata a ta; umbra. Si te intorci deseori sa o vezi, numai pentru a-ti da seama ca esti tot tu; nici un motiv sa te sperii. Daca continui sa mergi cu frica inainte fara sa indraznesti sa te uiti inapoi, nu rezolvi nimic, nu iti este bine. Daca mergi cu o lanterna agatata de crestetul capului ca sa vezi cu exactitate cum arata umbra ta, nu rezolvi iarasi nimic, caci in lumina puternica a constiintei se sterg miile de nuante diferite de gri care creeaza umbra si nu mai intelegi nimic. Cel mai periculos aspect este cind intepenesti de frica umbrei tale si te lipesti cu spatele de perete, si refuzi sa te mai misti. Nu mori, doar umbra ta moare, dar nici tu nu traiesti, doar respiri.

In ciuda faptului ca povestea e una pesimista, cel putin pentru eroul ei, ea vine prin cuvintele vulpei sa dea un sfat generatiei urmatoare. Si din acest motiv povestea poate fi considerata una pentru copii, pentru ca pentru adulti vine un pic cam prea tirziu. Sfaturile vulpei sint de nepretuit. Si ca orice alt dar sau bucurie de nepretuit vine in haine modeste, fara mare taifas si aproape ca trece neobservata. E mijlocul povestei si vulpea apare printre multe alte personaje mai mult sau mai putin seci, plictisitoare, vanitoase sau patetice. Si apoi o vulpe, care nu se gindeste initial decit la gaini nepazite de vinatori. Dar un gind, o reflexie se trezeste in vulpe si aceasta contempla faptul ca ea vineaza gaini, si vinatorul o vineaza pe ea. Vulpea se simte prinsa in cercul vicios al agresivitatii. O data stimulul activat, el se va autosatisface (mai devreme sau mai tirziu si iseal la momentul oportun). In cazul vulpei stimulul e gindul, reflexia asupra propriei conditii, constientizarea propriei existente, iesirea din starea vegetativa, letargica, din starea de somambul. Cine sint eu? pare ca se intreaba vulpea. Si cind nu se recunoaste in acest joc grotesc al sortii, stimulul impinge vulpea spre un alt gind, si anume: ce imi doresc eu, ce am eu nevoie ca sa fiu fericita? Pai as avea nevoie de un prieten. Si cum sa recunosc un prieten intre toti regii lampagii businessmanni geografi vanitosi si betivi? Pai imi ascult inima. Nu vezi limpede decit cu inima, cu inima trebuie sa cauti; ochii sint orbi, ochiul nu poate sa patrunda in miezul lucrurilor. Si dupa ce imi gasesc un prieten ce fac? Cum ne imprietenim? Pai ne imblinzim reciproc. A imblinzi insemanå a-ti face conexiuni ceea ce inseamna a-ti face prieteni ceea ce inseamna a fi pretios pentru cineva prin timpul petrecut impreuna. Si dupa ce ne imprietenim, cum facem sa ne pretuim la adevarata noastra valoare? „Ne trebuie rituri. Ritul face ca o zi sa se deosebeasca de celelalte zile, o ora, de celelalte ore”. “Daca tu, de pilda, vii la ora patru dupa-amiaza, eu inca de la ora trei voi incepe sa fiu fericita. Si cu cit va trece timpul, cu-atit mai fericita ma voi simti. La ora patru, ma va cuprinde un framint si o neliniste: voi descoperi cit pretuieste fericirea! Dar daca vii la voia intimplarii, niciodata nu voi sti la care ceas sa-mi impodobesc sufletul.”

 

Sfirsitul alternativ al povestii ar putea fi scris de la intilnirea dintre vulpe si print…. impreuna ar pleca in cautarea omului… si l.ar gasi pe eroul nostru reparind avionul… si ar filosofa pe temele introduse de vulpe si eroul s.ar lumina dintr.o data si s.ar trezi la adevarata viata si ar restabili legatura cu umbra si astfel puntea dintre EU si SINE ar fi salvata. Dar asta ar fi prea frumos… si cum bine stim frumosul se pierde repede printre detalii fara a provoca schimbari durabile; durerea e cea care ne trezeste la realitate.

 

„Nu exista constientizare fara durere.” CG JUNG

 

PS: Si daca cineva, citind aceasta analiza se va intreaba daca autorul stia ceva din toate acestea cind a scris povestea… daca stia ceva despre arhetipuri si umbra si marea mama s.a.m.d…. raspunsul este afirmativ, da autorul stia dar cu inima, nu cu mintea!

Legg igjen en kommentar

Fyll inn i feltene under, eller klikk på et ikon for å logge inn:

WordPress.com-logo

Du kommenterer med bruk av din WordPress.com konto. Logg ut /  Endre )

Twitter-bilde

Du kommenterer med bruk av din Twitter konto. Logg ut /  Endre )

Facebookbilde

Du kommenterer med bruk av din Facebook konto. Logg ut /  Endre )

Kobler til %s

%d bloggere liker dette: